"Hora Mare" in jurul Sulitei la Bucium in satul Poieni, in Targ

Comuna Bucium e recunoascuta pentru trecutul ei bogat in minerit, povesti cu aur si bai pe care localnicii si-au dus multe veacuri traiul. Buciumul este o comunitate in care in trecut s-au invartit multi bani, au fost multe reusite dar si multa suferinta. Minerii asa cum ii stim, oameni puternici si harnici, munceau mult dar cand era de petrecut si petreceau nu dadeau de la nimic inapoi. Onorau cu sfintenie sarbatorile religioase si pastrau traditiile cu mare fast si fala.

Unul din obiceiurile insemnate la Bucium era si datorita implicatii unor oameni pasionati in colaborare cu autoritatile locale, este "Hora Mare" in jurul Sulitei la Bucium, Poieni in Targ in prima zi de Pasti.
Petrecerea organizata an de an de feciorii din sat si mai nou in lipsa implicarii lor, organizarea cade pe primar si preot, in prim zi de Paste, Hora Mare, incepe avand in frunte pe cele mai de baza perechi ale satului. Urmau apoi in pauze ciocatul oualor rosii, un pahar de vin bun, si petrecerea merge mai departe cu musai Tarina Buciumanilor si alte jocuri care de care mai iuti. Nu se cunoaste vechimea acestui obicei, cert este ca fiecare generatie isi aminteste de el si sustine ca e obicei ramas din stramosi, astfel estimam ca obiceiul are peste 90-100 de ani.
In trecut petrecerea era organizata in a doua zi de Pasti, de catre feciori si incepea cu Hora Mare care chiar se face si aomenii isi dau mana in jurul Sulitei din mijlocul Targului si canta impreuna celebra melodie a Unirii neamului nostru romanesc. Cat priveste Buciumanimea-ca de altfel toata zona, se practica marcarea cu sulita doar la mormintele copiilor. In Bucium la Poieni Sulita are cu totul alt rol, acela de a marca o mare petrecere populara, cunoscuta si practicata din mosi-stramosi. Unul din "mosii" care au preluat si a transpus an de an a fost dascalul Nicolae Lupu care povestea intr-o carte insemnata a zonei scrisa de dl profesor Bolundut Ioan, "Monografia Comunei Bucium" cu vorbe mari evenimentul: "Apoi dragii mei, a doua zi de Pasti era cea mai asteptata zi de dupa Postu' Mare. Si drept ca ziua de pasti era asteptatata cu mare evlavie de cei mai varstnici precum si de tineretul care era prezent la Invierem dar de a doua zi de Pasti ingaduit fiind jocul si purtatul hainelor mai stralucitoare, se putea petrece. Si totul se invartea in jurul Sulitei."

In varful sulitei se puneau si se pun si acum, sticle cu bautura si alte recompense la care multi pofteau. Sulita este facuta dintr-un brad sau molid gros cam de 30 cm la baza si inalt ca sulita de multe ori depaseste 25 m si era pus cu boii de cei mai vrednici feciori din sat. Spre finalul petrecerii dupa ce isi mai fceau curaj barbatii si feciorii incercau sa urce sulita si cel care reusea sa urce pana sus, sau mai sus, primea recompensa din varful sulitei si devenea de toata fala in sat, fiind respectat de la cei mai mici pana la batranii satului.

Astazi sulita e la fel de mare, chiar mai falnica, recompense se pun in ea si cei care se incumeta sa urce sunt premiati de Primar. Petrecerea se tine in prima zi de Pasti si incepe cu muzica joc si voie buna imediat ce slujba din Biserica se termina. Un obicei placut in interiorul buciumanimii, curios pentru cei din afara si de dus mai departe de catre generatiile viitoare.