Muntii Apuseni istorie, obiceiuri,  traditii si atractii turistice

Conectare

Utilizator

Parolă



Încă nu eşti membru?
Înregistrează-te

Ţi-ai uitat parola?
Solicită una nouă

Un LIKE pe Facebook

Recomandari

Statistici

Muntii Apuseni bun venit vizitatorule!

Muntii-Apuseni.eu isi propune sa fie un portal destinat in proportie foarte mare zonei pline de istorie si traditii din inima Ardealului. Vom incerca sa va oferim cat mai multe informatii despre obiective si atractii turistice in zona, despre spatii de cazare recomandate, despre locuri in care trebuie sa ajungi cel putin odata in viata, despre istoria si trairile din zona si nu in ultimul rand despre ospitalitatea, retele culinare si indeletnicirile localnicilor care inca mai traiesc intr-un alt ritm. Cei care viziteaza situl au posibilitatea sa deschida un cont de membru gratuit care le ofera mai multe oportunitati de a discuta cu alti membrii pe forum , de a cere mai multe informatii despre ceea ce gasesc pe site, de a isi face cunoscuta zona, daca aceasta are legatura cu zona sitului, de a trimite povestiri si legende, sau de a adauga chiar poze realizate de ei in zona Muntilor Apuseni! Cu alte cuvinte ne dorim foarte mult ca un procent insemnat din site sa fie format si conceput de catre membrii sitului.
Ne gasiti si pe Facebook unde postam imagini din zona Muntilor Apuseni:

Grup de sustinere:

Martisorul - istoric si semnificatii in folclorul autohton

Traditii si Obiceiuri ApuseniMartisor TraditionalNimeni nu stie inca exact de cand dateaza martisorul, unii spun ca de peste 8000 de ani altii il atesta de pe timpul Imperiului Roman, cert e ca in zona Romaniei si a tarilor invecinate martisorul are cea mai mare insemnatate si probabil cea mai veche astestare, e inconjurat de multe legende care au in prim plan, binele si raul, soarele si zmeii, dar si pe Baba Dochia care este un personaj al folclorului romanesc.

De-a lungul timpului s-au facut cunoscute mai multe legende ale Martisorului, dar cele mai interesante sunt acelea in care Soarele a coborat pe pamant intrchipat intr-o fata foarte frumoasa, a fost rapita de un zmeu care a inchis-o in palatul sau, iar atunci, pasarile au incetat sa mai cante, copii au uitat sa se joace si toata lumea era posomorata, pana cand un tanar vrednic vazand toate acestea s-a horata sa o elibereze pe fata, a cautat palatul zmeului timp de 3 sezoane, vara, toamena, iarna iar atunci cand l-a gasit a chemat smeul la lupta dreapta l-a invins si a eliberat fata care s-a transformat inapoi in soare si si-a reluat locul pe cer, astfel toata natura s-a trezit la viata, pasarile au cantat din nou, lumea s-a bucurat si primavara a sosit, de unde si semnificatia de vestitor al primaverii pentru martisor. Iar Tanarul care a eliberat Soarele a fost rapus de rani, sangele s-a scurs pe zapada unde statea si astfel s-a format si firul martisorului in alb si rosu, iar locul s-a umplut de ghiocei, de aceea de multe ori in cultura poporului roman, un martisor este reprezentat de un ghiocel legat cu snur alb si rosu.

Dragobetele, obiceiuri si traditii din Apuseni!

Traditii si Obiceiuri Apusenitraditii de dragobeteIn fiecare an pe 24 februarie se sarbatoreste Dragobetele sarbatoarea romaneasca a dragostei. "Dragostea nu are nevoie de cuvinte, insa cuvintele au intotdeauna nevoi de dragoste".
Obiceiurile si traditiile de Dragobete, erau asteptate candva cu nerabdare de toți tinerii de la sate, acestea au fost in mare parte uitate, pastrandu-se doar in aminirea batranilor. in ultimi ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarșire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.
Din amintirea sarbatorii…. in dimineața acestei zile, fetele și flacaii imbracați in hainele de sarbatoare (portul tradițional romanesc) se intalneau in fața bisericii sau in centrul satului daca vremea era frumosa mergeau impreuna cantand spre padure sau prin poienile din apropiere. Acolo fetele culegeau flori de primavara, daca se gaseau si fragi infloriti, acestia erau adunati in buchete si se puneau ulterior in lautoarea fetelor (apa fiarta cu leșie pentru spalat pe cap), timp in care se rosteau cuvintele: „Flori de fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga/Uraciunile sa le desparti”. Daca vremea era urat? se strangeau in casa unuia dintre ei, povesteau și se distrau cu tot felul de jocuri.

Tulnicul, un simbol care ar trebui (re)pus in valoare!

Stiri din Apusenitulnicareasa din apuseniTulnicul este fara doar si poate un element fundamental pe care il gasesti doar in Apuseni si cu precadere in Tara Motilor, este un instrument stravechi care anunta atat bucuriile cat si necazurile este modalitate straveche de a comunicade la distante foarte mari.

Un adevarat simbol al Tarii Motilor, tulnicul este un instrument muzical stravechi, care face parte din mostenirea culturala a poporului roman. La tulnic cantau si inca pe ici pe colo mai canta nevestele si fetele anuntand evenimente din familie, sau din comunitate dar si momentele de primejdie.

"Conform Dictionarului de termeni muzicali (DTM) si a Tezaurelor terminologice din cadrul Institutului de Memorie Culturala, tulnicul este un instrument aerofon, cu forma tubulara, deschisa la ambele capete, care produce sunete muzicale cu ajutorul curentului de aer dirijat prin interiorul sau. Tulnicul reprezintă unul dintre cele cinci tipuri de bucium, intalnite pe povarnisurile de miazazi si de rasarit ale Carpatilor, in muntii din nordul tarii si din Muntii Apuseni. In general, instrumentele din familia buciumului se prezinta sub forme tronconice drepte, curbate sau rasucite, realizate din fier, lemn sau scoarta de tei, lemn de brad sau din scoarta de cireș.
Artizanii din Tara Motilor, precum Aurel Mocan si Nicolae Belei, spun ca tulnicele realizate de ei pentru interpreti au la baza numai din lemn de molid, sub forma tronconica, dreapta, deschisa la ambele capete, cu lungimea variind intre 1,5 m și 3 m. In alcatuirea tulnicului intra doua doage lustruite, lipite cu rasină si fixate cu cercuri de jneapan, de salcie sau de brad.
"

De-a lungul timpului tulnicul a avut un rol decisiv in viata de zi cu zi ale oamenilor din Apuseni, in fiecare casa existau 2-3 tulnice la care toata familia stia sa cante, dar si sa asculte glasul tulnicului deoarece fiecare sunet era foarte bine definit. Chiar si astazi in satele izolate din munti, tulnicul inlocuieste cu succes telefonul mobil, iar oamenii isi anunta activitatile cer ajutor sau anunta evenimentele importante prin tulnic.

Colindatul la Mogos, un obicei unic in Apuseni care se pastreaza si astazi!

Traditii si Obiceiuri Apusenicolinde din mogosAtestata documentar inca din 1770 comuna Mogos, este situata in bazinul depresionar al muntilor Trascau. Traditiile si obiceiurile s-au pastrat la Mogos inca de la inceputuri si pana in zilele noastre, de invidiat este faptul ca acestea fac mai ales in preajma Sarbatorilor de Iarna, din comuna Mogos una aparte plina de farmec, mister si parca desprinsa dintr-o poveste a copilariei, in care locurile si oamenii inca nu sunt dependenti de tehnologie iar in aer plusteste cu adevarat spiritul de sarbatoare, dar cel mai bine simti totul de la fata locului, asa ca daca aveti aceasta ocazie, nu o ratati, petreceti un Craciun la Mogos ca no sa va para rau.

Targul de fete de pe Muntele Gaina 19-20 Iulie 2014

Evenimente si sarbatori in ApuseniAsa cum legenda(o puteti citi pe situl nostru o gasiti in partea stanga la Cela mai noi articole) spune in vremurile de mult apuse pe culmile cele mai inalte ale Muntelui Gaina isi avea cuibarul o gaina maiastra care facea oua de aur, pazita de o zana care oferea cadou tinerilor casatoriti un ou ca inceput al vieti de familie si ca sprijin pentru a isi gasi rostul in doi. Astazi pe varful muntelui sta neclintita Crucea Iancului si parca spiritul marelui erou vecheaza la pastrarea obiceiurilor a culturii si a respectului fata de Cele Sfinte pe care motii lui le invata de mici le dau din generatie in generatie.
Targul de Fete de la Muntele Gaina este cea mai cunoscuta manifestare populara a romanilor transilvaneni fiind astestat documentar inca din 1816 cand pe platoul montan aflat la peste 1400 de metri la limita intre judetele Alba, Arad, Hunedoara si Cluj fetele care erau de maritat si voiau sa fie petite isi aratau zestrea, iar mesterii populari din imrejurimi isi aduceau spre desfacere produsele traditionale, de la celebrul tulnic si pana la costume populare sau ploasti sau butoiase pentru vinars!
Astazi Targul de Fete de la Muntele Gaina nu mai are acelasi scop dar faptul ca traditia se pastreaza si motii acum impreuna cu invitatii sau turisti de pe alte meleaguri ies an de an in cea mai apropiata duminica de Sfantul Ilie sus pe munte unde petrec, paticipa la concursuri si admira sau chiar duc cu ei acasa un suvenir din creatile mesterilor pupulari!
In acest an sarbatoarea se va tine pe 19 si 20 iulie iar organizatori sunt Consiliul Judetean Alba impreuna cu Primaria Avram Iancu!
Programul Targului de fete este unul amplu pe toate gusturile si pentru toate categoriile de varsta!

Speram sa fim si noi prezenti la evenimente si astfel sa putem relata in imagini intamplarile din acest an!

Cabana de la Negrileasa - o oaza de liniste in varf de munte!

Obiective turistice Apusenicabana de la negrileasaNegrileasa un taram salbatic dar totodata prietenos cu cei care reusesc sa il cunoasca, un loc in care dacii au trait liberi din cele mai inaintate timpuri, un loc care a oferit totul celor care au trecut pe aici, de la aur, lemn, fructe de padure, pasuni bogate si apa cristalina pana la falnicele narcise care an de an in luna Mai imbata cu mirosul si fumusetea lor orice trecator si acum in vremurile noastre un loc care ofera o oaza de liniste profunda in care uiti de toate si iti amintesti ce frumoasa este viata, cand stii sa apreciezii mediul inconjurator.

Negrileasa un loc care de acum asteapta pe oricine doreste sa uite de cotidian, de supermarket si de fast-food, la Cabana din Poiana Narciselor, unde mancarea-i asa cum stiau bunicii sa o prepare, iar conditiile sunt asa cum le doresti, peisajul, linistea si apa rece de izvor sunt de nepretuit.
Cabana de la Negrileasa la care ajungi exact pe acelasi traseu ca si la Poiana cu Narcise, isi astepata zi de zi, luna de luna, an de an cu bratele deschise turisti, fie ca acestia cauta liniste, fie ca vor aventura fie ca isi doresc sa uite de toate intr-un varf de munte, este loc pentru toata lumea in cele 6 camere cu baie proprie si pat dublu, complet echipate iar cabanierul Fane prepara o mancare excelenta si pe toate gusturile, cabana mai are sala de mese foarte primitoare, bar si o terasa cocheta dinspre care ai vedere spre varful Poienita cel mai inalt din Metaliferi dar si spre stanca de foc Detunata aflata "doar peste vale" pe celalat deal de cabana, dar asta daca te uiti pe direct ca la picior ai de mers pana acolo...

Deci daca iti doresti o despindere de cotidian intr-un mediu in care pe o raza de cativa KM nu mai e nimeni pe langa tine decat niste stane de oi si mutaturi ale buciumanilor care cunosc Negrileasa mai bine decat oricare altii, suna-l pe cabanierul Fane la 0752.92.00.74 spune-i cate camere vrei, spune-i ce ai dori sa mananci si te asiguram noi ca esti pe maini bune intr-un spatiu de basm.

Trebuie sa mai mentionam ca drumul de acces pana la cabana e asfaltat cu exceptia ultimilor 4,5 km care pot fi parcursi cu grija cu orice masina, dar totusi daca vi cu un BMW ar fi bine sa il lasi la asfalt si sa mergi pe jos, o sa iti placa cu siguranta si aceasta drumetie de la asfalt si pana la cabana. Ca sa iti fie si mai simplu din DN 74 Alba Iulia-Abrud intri in Bucium Cerbu si faci dreapta pe DJ 107I, care a fost de curand modernizat mergi spre Mogos, treci de Comuna Bucium urci niste serpentine usoare, si cand iesi din tuneul de pin care incadreaza drumul si pe o parte si pe alta, chiar inainte de indicatorul cu 'Bine ati venit in Comuna Mogos' faci dreapta pe un drum neasfaltat pe care il urmezi pana drept la Poiana cu Narcise, daca nu vii in sezon iti dai seama ca ai ajuns dupa Scena de Beton din mijlocul poienii, iar Cabana e in apropierea scenei in partea dreapta unpic mascata de brazii si odata ajuns uiti de toate si te relaxezi total.

Cabana e administrata de Primaria Comunei Bucium si de la cele 6 camere disponibile acum turistilor in curand o sa creasca capacitatea de cazare la 15 camere complet echipate, este deschisa tot timpul anului iar tariful este de 50 RON pe noapte camera.

Ce poti face la Cabana?
Drumetii inspre stanele de oi din apropiere, inspre ruinele dacice dinspre Varful Valcoi, poti merge pe Varful Valcoi, unul cunoscut pentru aurul pe care il adaposteste, poti vizita Detunata care nu e foarte departe, poti merge la muzeele etnografice din Bucium si Mogos in vecinatate, daca vi cu ATV sau moto-sport ai trasee interesante pe care poti merge si pe langa toate astea linistea si relaxarea de aici fac toti banii.

Daca v-am convins si mergeti nu uitati sa ne spuneti si noua cum a fost!?

Festivalului Internațional de Film Etnografic (FIFE) Zlatna

Stiri din Apusenifilm etnograficLa sfârșitul acestei săptămâni 6-8 iunie vă invităm în Orașul Zlatna, din Județul Alba, unde, se va desfășura cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Film Etnografic (FIFE) Zlatna. FIFE Zlatna - singurul festival internațional etnografic de film din România - își propune propagarea culturii și tradițiilor naționale și internaționale, prin intermediul promovării tinerilor... S-a înscris la cea de a II a ediție a festivalului filmul “Pân’ la rai e o cale lungă”, realizat 100% în Orașul Zlatna și de o echipă de amatori iubitori de film din Zlatna. De asemenea, realizatorii peliculei au dorit să surprindă faptele așa cum se petrec ele, o îmbinare de tradiție și modernism, de vechi și nou, fără a interveni sau a provoca ceva, considerându-se simpli martori la o înșiruire de evenimente.
Scena filmului reprezintă un obicei pascal din zona. Tăierea unui brad falnic din pădure de către tinerii bărbați din comunitate și „plantarea” lui vremelnică în imediata vecinătate a bisericii, pentru a servi ca suport pentru toaca de lemn care, bătută fiind de către localnici va scoate minunate sunete - chemare a credincioșilor către biserică, vopsitul ouălor, făcutul pâinii în cuptor, mieii din târgul tradițional de Paște... momente ale perioadei de post dinaintea sărbătorii, sunt prezentate într-o înșiruire de imagini acompaniate de sunetul tânguios al melodiei care dă și titlul filmului, „Pân’ la rai e o cale lungă”. Momentul cheie vă invităm să il vedeți și să descoperiți singuri.

Tocașii de la Garda de Sus

Traditii si Obiceiuri Apusenitocasi gardaTocasii de la Garda de Sus - Obicei de Pasti de peste 100 de ani.
Comuna Garda de Sus din judetul Alba, una din comunele Apusenilor in care iscusinta autoritatilor locale arata ca se poate dezvolta o comunitate si fara de cele doua dependinte cruciale in opinia unora padurea si aurul, o comuna care exploateaza la maxim si celelalte resurse traditii si obiceiuri pentru bunastarea si moderniozarea comunitatii fara a forma o bariera intre ele.
La Garda de Sus unul din obieciurile care se pastreaza si astazi si dateaza de foarte mult timp este cel denumit 'Tinutul Toacei', obicei de Pasti, vechi care s-a mostenit din mosi stramosi de sute de ani incoace, are loc incepand cu Joia Mare de dinainte de Inviere - pana in Lunea de Pasti, dupa slujba religioasa de la biserica din comuna. Tocasii care sunt alesi din feciorii satului care neaparat trebuie sa fie in numar impar, isi iau raspunderea de a pazi toaca din spatele bisericii, ca nu cumva sa fie furata. In acest sens, ei raman cu zi cu noapte in preajma ei. Totusi pazirea toacei nu este un lucru simplu, dar tocacii isi amenajeaza un loc pentru a face foc, iar noaptea dorm in jurul lui, pe rand. Pe langa asta, tocasii au tevi cu carbid, sau mai nou in loc de carbid sunt folosite tuburile de oxigen si pusca toata noaptea, pentru a vesti Invierea Domnului si a indeparta duhurile rele de comunitate. Erau imbracati in pastori, cu 'bitusa' si clop si neaparat si cu bata, tocmai pentru a pazi toaca, acum prefera doar o camasa cu tricolorul peste ea dar totusi de laudat ca nu renunta la simbolurile nationale. In dimineata Lunii Mari a Invierii, tocasii impreuna cu fetele intra in biserica pentru a lua parte la slujba religioasa. Cand aceasta se sfarseste, acestia conduc preotul spre casa, unde sunt serviti cu un pahar de tuica si cozonac. Se intorc apoi cu joc si voie buna pe centrul comunei, multumind oamneilor pentru ingaduinta de a ii suporta in noptile in care au puscat continuu si invitandu-i pe acestia la hora din comuna organizata de ei in seara aceleiasi zile, la Caminul Cultural!

Pestera Poarta lui Ionele ghid informativ

Obiective turistice ApuseniPoarta lui IoneleMuntii Apuseni sunt cunoscuti si datorita numeroaselor formatiuni carstice, Pestera Poarta lui Ionele se afla in Comuna Garda de Sus, in Bazinul Vaii Ordancusa, in Muntii Bihorului, la o altitudine de peste 800m. Pestera Poarta lui Ionele este inclusa in Parcul Natural Apuseni si reprezinta o rezervatie speologica de interes stiintific, dar si turistic.
Usor accesibila vara dar si in timpul iernii, mult mai spectaculoasa in acest anotimp cand gheata capata diferite forme si dantelarii. Se poate ajunge prin Valea Ariesului, pe drumul asfaltat ce porneste din centrul comunei spre Pestera Scarisoara pe Valea Ordancusa. Dupa aproximativ 2,5 km, pe partea stanga veti descoperi un loc de parcare, un podet care duce la Grota Corobana lui Girtau, la baza careia este amenajat un loc pentru picnic cu bancute si masute si o casuta de lemn acoperita cu sindrila. Vizitarea pesterii se face impreuna cu un ghid intre orele 09:00-17:00, care va conduce prin padure, la intrarea in pesterea, aceasta se remarca printr-un impresionant portal de peste 15 metri inaltime. Prima parte a pesterii este amenajata in scop turistic cu scari, podete de metal si iluminata, astfel incat sa poat fi vizitata cu ușurință. In capatul pesterii se formeaza un lac temporar, la topirea zapezii sau la ploi puternice apare un puternic curent de apa care inunda intreaga podea a pesteri de la acest nivel. Nivelul superior cuprinde un sistem de galerii de mici dimensiuni, este neamenajata turistic pentru a proteja doua coloni impotante de lilieci cu aripi lungi care se adapostesc in aceasta pestera.Turisti mai norocosi pot observa liliecii pe tavanul pesterii.
Pestera a fost descoperita de localnici, a fost semalata pentru prima data in anul 1857 de J. Vass, iar în 1921 este cercetată pentru prima data de P. Chappuis, R. Jeannel si Emil Racovita.
In anul 1986, cascadorul speolog Viorel Ludusan exploreaza a doua intrare in pestera, in timpul filmarilor pentru lung metrajul Flacari pe comori, in film fiind introdusa secventa din acel loc. In 1989 a fost amenajata pentru circuit turistic. In 1999, Pestera Poarta lui Ionele a fost declarata monument al naturii si inclusa pe lista ariilor protejate din Romania. In 2011 a fost reabilitata in scop turistic fiinda amenajat tot traseul atat in exteriorul pesterii cat si in interior scari, iluminata.
Poarta lui Ionele reprezinta locul in care ies la lumina apele ce se pierd in ponoarele si dolinele de pe valea oarba intre Iapa (Dealul Frumos) si catunul Mununa. Acest aspect a fost dovedit in urma colorarilor florescente. Este vorba despre aceeasi apa ce trece prin Pestera Ghetarul de sub Zgurasti care se gaseste la 130m distanta.” Aceaste colorari cu florescenta au fost facute de speologii clujeni in finalul activului din Zgurasti si au aparut in Poarta lui Ionele dupa 24 de ore, confirmand legatura dintre ele, si viteza mica de curgere a apei datorita lacurilor in care stationeaza.

Primul film documentar Tara Motilor din 1939

Stiri din ApuseniTara Motilor film documentarÎn urmă cu peste 70 de ani, aici în Munții Apuseni, in regiunea cunoscută sub denumirea de Țara Moților, Paul Călinescu, a realizat primul film independent al Oficiului Național Cinematografic. Un documentar extaordinar care in doar 10 minute, a surprins cea mai mare parte a activităților moților din anul 1939. În același an, filmul intitulat chiar Țara Moților, a fost prezentat și premiat la Festivalul de Film de la Veneția pentru cel mai bun documentar. Urmărind acest film vei vedea simplitatea și truda moțului pentru a avea ce pune pe masa copiilor. Moții, oameni harnici din cele mai vechi timpuri au fost meșteri și băieși, au lucrat lemnul și au căutat aur. După o săptămână de muncă fizică, ziua de duminică era așteptată cu interes, atunci moțul îmbrăca hainele de sărbătoare, minunatul costum popular care era cusut în casă de femei și mergea împreună cu familia la Sfânta Biserică, apoi se făcea rost de petrecere. Petrerile începeau cu ansamblul de tulnice care făceau să răsune dealurile pentru a chema localnicii, de la petrecere nu lipseau muzicanții care deschideau jocul pe Țarina de la Abrud, apoi alte țarini și învârtite. Prin dansuri și port se poate observa eleganța surprinzătore al acestor oamenii duri ce aveau mâinile crăpate, dar găseau resurse de a păstra ritmul Țarinilor. Cea mai așteptată zi de sărbătoare era Sf. Ilie, în mijlocul verii tinerii urcau pe Muntele Găina pentru a-și întâlni dragostea la Târgul de Fete, iar mesterii sau gospodinele isi expuneau spre vanzare obiectele create cu truda de-a lungul unui an intreg. Sarbatoarea de pe munte era un prilej bun de socializare si schimb de marfuri, si este totodata cea mai veche sarbatoare campeneasca insemnata oficial in zona Transilvaniei.
Aici aveti si filmul despre care vorbim:

Vergelatul, obicei de Anul Nou care inca se pastreaza in Apuseni

Traditii si Obiceiuri ApusenivergelatulSe spune ca mai demult viata avea cu totul alt soroc, se pastrau traditii de cantec si decantec din generatii in generatii se respectau vorbele batranilor fara pic de importivire si toate bucuriile si necazurile trebuiau urmate dupa traditie oricat de insemnate ar fi. Astfel de la nastere si pana la moarte omul trece prin anumite etape care n-aveau cum sa fie sarite si pentru fiecare etapa era un obicei o traditie care se pastra cu sfintenie.
Astazi in zilele noastre doar pe unde nu a ajuns inca internetul si facebookul se mai pastreaza toate intocmai, in alte locuri s-au adaptat vremurilor iar in altele s-au pierdut de tot si asta e un mare Pacat, pentru ca ne pierdem originalitatea si ne uitam radacinile si odata bagati in oala mare a pamantelnilor fara nici un Dumnezeu suntem mai usor de condus de influentat si de terminat.
Dar sa nu ne intindem prea mult si sa revenim la ale noastre, unul din obiceiurile care deschiu perfect ceea ce am scris mai sus este VERGELATUL, care inca se pastreaza si astazi in zonele de munte izolate sau bine conservate ale Apusenilor.
Este un obicei venit in pregatirea unei nunti, a vietii de familie un fel de ursit dar nu cum il vedem noi astazi ci altfel, mai greu de descris dar in care cei care il faceau credeau fara indoiala.
In ajunul Anului Nou, fetele nemaritate, dar cu gand de a intemeia o familie, se aduna intr-o casa, unde gazda aseaza pe masa 7 farfuri sub care pune o bucata de paine, un piaptan, un pahar, un carbune, oglinda, bani si sub o farfurie nu aseaza nimic. Fetele isi aleg pe rand fiecare cate o farfurie, cea care gaseste painea se va marita dupa un fecior bogat, cea care gaseste oglinda dupa un fecior frumos, cea care gaseste piaptanul dupa unul coltat, cea care ridica paharu dupa unu bautor, cea care ridica banii dupa unul bogat, cea care gaseste carbunele dupa unul negricios, iar cea care ridica farfuria goala nu se va marita in anul care urmeaza.
Un joc, intuitiv, placut, in care se socializa, se barfea si se sarbatorea incheierea unui an, si inceputul altuia nou, cu multe dorinte, cu multe ganduri si cu multe rugi spre Cel de Sus ca totul sa fie ferit de rele si pacate.
Pagină generată în 0.06 secunde
257,918 vizite unice